CUVÂNT DE MULŢUMIRE al preotului paroh, la punerea pietrei de temelie a bisericii ”Înălțarea Domnului”

D 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh !

„Învăţătorule bine este ca noi să fim aici şi să facem trei colibe, una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie, neştiind ce spune” (Luca IX)

Înaltpreasfinţia Voastră, preacucernici fraţi preoţi, domnilor parlamentari, domnule primar, stimaţi invitaţi şi dreptmăritori creştini,

Timpul pe care-l petrecem este trecător, dar şi unic în aceeaşi măsură de aceea cred că trebuie trăit cu intensitate şi responsabilitate pe de o parte, iar pe de altă parte trebuie ca noi toţi să trăim cu gândul la veşnicie şi la Împărăţia Cerurilor „ce va să fie” sau spre care ţintim.

            Iată-ne aşadar, acum trăind un moment unic în viaţa multora şi a mea chiar ca preot; însă pentru că gândul trebuie să ne fie mereu la Hristos cel Viu, m-am gândit la Praznicul Schimbării la Faţă a Mântuitorului, pe care nu de mult l-am prăznuit şi am început să vă vorbesc folosindu-mă de cuvintele Sf. Ap. Petru, care fiind martor la acea minune a considerat că liniştea şi pacea din acel moment nu puteau fi comparate cu nimic din ceea ce trăise până atunci şi neştiind ce zice a considerat că ar trebui să nu mai plece de acolo.

            Aproape la fel şi eu, „neştiind ce să zic” mai frumos sau mai interesant, ori ce să adaug la cele ce au fost deja, pentru a marca momentul la care suntem martori, vrând ca şi Sf. Ap. Petru să opresc timpul în loc, cred cu tărie că seara aceasta se poate încadra la capitolul istorie ... a comunei, a satului, dar mai ales a parohiei acesteia.

A scrie istorie nu este uşor şi la îndemâna oricui, dar şi aşa, satul şi comuna noastră nu duce lipsă de repere istorice în negura îndepărtată a timpului, iar acest lucru este dovedit la fiecare generaţie de iluştrii înaintaşi, care acum vorbesc în tăcere despre ceea ce au fost şi au făcut.

            Ca o stea luminoasă pe bolta cerească şi ca un reper de mare valoare pentru noi cei de aici stă mărturie printre altele şi „biserica din vale”, ROTONDA de LEŢCANI, unică în România şi în Europa, plină de grandoare şi încărcată de ani, care ne vorbeşte despre leţcănenii de altă dată, care au fost oameni gospodari, de cuvânt şi serioşi, dar mai ales credincioşi, de aceea şi noi generaţia acestor timpuri sperăm nu numai să facem istorie, ci să ne ridicăm la înălţimea înaintaşilor.

            Aşadar, de doi ani suntem chemati să continuăm credinţa înaintaşilor, să „zidim casă lui Dumnezeu”, iar acest lucru a început să se-nfiripe odată cu hotărârea Sf. Mitropolii de a înfiinţa în această localitate o nouă parohie.

            Cu permisiunea Înaltpreasfinţiei voastre şi a dvs iubiţi credincioşi am să enumăr câteva repere majore, de referinţă pentru parohia noastră, care au adus la lumină gândul ascuns, dar bun, al unora de a zidi o nouă biserică la Leţcani.